În ceea ce priveşte obiceiurile alimentare rome ancestrale, trebuie să ţinem cont de faptul că romii au fost, multă vreme, un popor nomad, chiar dacă nomadismul le-a fost, de cele mai multe ori, impus de societatea neromă, care i-a marginalizat şi i-a exclus, drept pentru care gastronomia tradiţională romă s-a circumscris culturii vânător, aşadar a avut o predilecţie pentru carne şi pentru mâncărurile cu carne. În acelaşi context, al vieţii nomade, vechii romii nu au dezvoltat o gastronomie tradiţională complexă, ci mai degrabă una simplă, esenţializată, adaptată modului de viaţă. În acest sens, mâncărurile tradiţionale rome erau mai ales preparate la grătar, fripte, coapte sau prăjite („mas peko“ – „carne friptă“; „goia peke“ – „cârnaţi fripţi“; „itzale peke“ – „ardei copţi“; „lole peke“ – „roşii coapte“) sau mâncăruri de tipul tocăniţelor preparate la ceaun, la foc, pe pirostrii („şah thai mas“ – „varză cu carne“; „şah thai goia“ – „varză cu cârnaţi“; „lapato“ – „tocăniţa de ştevie“; „bakrorro hăvitzasa“ – „tocăniţa de berbecuţ cu mămăliguţă“; „borândău“ – un fel de tocană-tobă din intestine de porc, vită sau oaie fierte, tocate şi amestecate cu mălai măcinat mai mare). Cu toate că rădăcinile artei culinare rome se află în nomadism, aşadar în spaţiul acelor feluri de mâncare ce presupun un tip de bucătărie itinerantă sau „de campanie“, odată cu procesul de sedentarizare şi modernizare a romilor, gastronomia romă s-a schimbat, aceasta preluând elemente de nişă din gastronomiile de contact şi dezvoltându-le în spiritul imaginaţiei fiecărui maestru bucătar.

Obiectivele proiectului:

1. Implicarea membrilor comunității rome în propunerea și inițierea proiectelor benefice lor.

2. Responsabilizarea față de comunitate și înțelegerea rolului pe care îl au la nivel individual membrii comunității, dar și organizați într-un tot unitar, al menținerii și promovării tradițiilor rome și a activității gastronomice.

3. Realizarea unei acțiuni fără frontiere, multianuale, pentru promovarea tradițiilor rome; aducerea la cunoștință publicului larg din țară și de peste hotare a mâncărurilor tradiționale rrome, precum și  promovarea acestora atât în România cât și în lume.

4. Susținerea activităților care contribuie la protecția mediului.

5.  Implicarea promotorilor de proiecte culturale în procesul de dezvoltare durabilă.

6. Dezvoltarea de activități să contribuie la sustenabilitatea comunităților.